Compania căuta în continuare oameni pentru un proiect de șase luni la Sibiu. Nu mă așteptau cu un birou pregătit fiindcă mă umilise un bărbat. Am cerut un interviu și am trimis documentele pe care le tot amânasem. Pentru prima dată, nu l-am întrebat pe Sergiu dacă era un moment bun pentru el.
Când m-am întors în sufragerie, tortul era tăiat strâmb, iar musafirii vorbeau puțin. Sergiu m-a luat deoparte și mi-a spus că îi stricasem ziua. I-am cerut să repete în fața lor cine eram. A refuzat, spunând că nu trebuia să dovedească nimic. Refuzul acela a fost răspunsul pe care îl ocolisem ani întregi.
Am dormit la sora mea. Sergiu a început cu glume, a trecut la reproșuri și apoi mi-a scris că puteam discuta și despre nuntă. Nu îmi mai doream să aud o promisiune făcută numai fiindcă dispăream dintre omul de la cumpărături și omul care îi pregătea masa.
La interviu m-am încurcat de două ori. Mi-era greu să vorbesc despre ce puteam face după atâția ani în care mă prezentasem mai întâi prin planurile lui. M-au chemat la o probă, apoi mi-au făcut oferta. Am acceptat-o după ce am citit-o și mi-am făcut propriile calcule.
Despărțirea a însemnat și împărțirea cheltuielilor și a lucrurilor cumpărate împreună. Am păstrat evidențele și am cerut ajutor unde nu ne înțelegeam. Nu am plecat prefăcându-mă că cei doisprezece ani nu existaseră. Nu voiam nici să mai adaug încă unul din teamă că îi pierdusem deja pe ceilalți.
Înainte de mutare, Sergiu a venit cu flori. Mi-a spus că nu știa cât mă răneau cuvintele. I-am amintit câte conversații închisese cu un râs. De data aceea l-am lăsat să termine și i-am spus că nu mă întorceam. Florile au rămas la el.
La Sibiu mi-am închiriat o garsonieră mică. În prima duminică am cumpărat un tort în miniatură și l-am mâncat cu sora mea, venită să mă ajute la despachetat. Am râs când am descoperit că uitasem să cumpăr farfurii. Nu trebuia să arate nimic perfect ca să fie casa mea.
Când o colegă m-a prezentat unor prieteni, a spus simplu: „Ea este Elena.” Apoi m-a lăsat să vorbesc eu. Nu eram femeia care îi ușura altcuiva viața. Eram un om care avea, în sfârșit, ceva de povestit despre propria zi.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.