Duminică o așteptau pe Bianca părinții ei. Sebastian promisese că venea cu ea să-i cunoască și să stabilească mutarea lor împreună. Cele două pahare erau un cadou pentru casa în care spunea că urma să locuiască. El numise «o perioadă complicată» căsnicia pentru care eu încă pregăteam aniversarea.
— Mie mi-ai spus că mai aveți doar de împărțit lucrurile, a zis Bianca. I-am arătat mesajul primit în dimineața aceea: Sebastian mă ruga să aleg un restaurant pentru noi doi. A pus telefonul jos, apoi și-a dezlegat cordonul numai cât să-și ia hainele dinăuntru. I-am lăsat timp să se schimbe și am rămas afară.
Nu mă interesa s-o văd umilită în fața celorlalți oameni din camping. Halatul era însă al meu, iar lucrurile mele nu erau decorul unei vieți pe care soțul o inventase cu altcineva. I-am cerut să mi-l înapoieze. L-a pus într-o sacoșă, împăturit, când a ieșit din nou.
Sebastian a repetat că nu intenționase să mă rănească. I-am cerut să-mi arate ziua în care avea de gând să-mi spună adevărul: înainte să-i cunoască părinții sau după aniversarea pe care mi-o promitea mie? N-a putut răspunde. Pentru fiecare dintre noi păstrase o duminică diferită.
Bianca și-a chemat un prieten s-o ia. Eu am plecat cu prietena care mă sunase. Nu l-am lăsat să facă el drumul cu mine, alternând scuzele cu reproșul că venisem fără să anunț. Rulota putea rămâne o noapte în camping. Eu nu mai voiam să rămân în explicația lui.
Am lămurit ulterior și despărțirea, și ce făceam cu lucrurile cumpărate împreună. Rulota a fost vândută după ce ne-am înțeles asupra ei. Nu mi-am cerut înapoi doar jumătate din preț. Mi-am cerut și partea de adevăr pe care o amânase de fiecare dată când mă ruga să am răbdare.
Halatul l-am spălat și l-am pus în dulapul cu lucrurile mamei. Multă vreme n-am putut să-l port. Într-o seară rece l-am luat totuși pe mine. Nu voiam să-i dau lui Sebastian dreptul să-mi strice și amintirea mâinilor care cususeră floarea albă.
Anul următor am mers la mare cu prietena mea. Am băut cafea din cana albastră, pe o terasă mică. Nu era aniversarea nimănui și nu trebuia să aștept un bărbat care își împărțea promisiunile. Era numai o dimineață pe care știam cu cine o trăiam.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.