În plic era o scrisoare pe care Victor pregătise s-o lase acasă după petrecere. Nu o decizie luată sub presiunea unei femei venite la restaurant. Îmi scrisese că pleca, că nu trebuia să-i stric relația cu Ana și că spera să păstrăm pentru familie aparența unor oameni care se despărțeau liniștiți.
Ana a citit numai primele rânduri înainte să mi-l întindă. Tatăl ei îi ceruse dimineață să-l ajute cu bagajele «pentru delegație». Valiza lui era deja în mașină. Își pregătise plecarea în timp ce noi îi mulțumeam că se ocupase de lucrurile pentru nuntă.
Evelina a spus că nu venise să ne distrugă familia. I-am răspuns că nu cu ea aveam de împărțit douăzeci și șapte de ani. Apoi l-am privit pe Victor: — Nu-mi mai cere mie să-ți fac minciuna prezentabilă. Dacă ai ales să pleci, spune singur unde te duci.
El a încercat s-o ia pe Ana de mână, cerându-i să nu transforme seara într-o pedeapsă. Ea s-a retras. — Asta e nunta mea. Nu o pedeapsă pentru tine și nici o scenă de plecare pentru voi. A chemat un om de la restaurant și l-a rugat să le arate ieșirea, fără ceartă și fără telefoane ridicate.
Victor a plecat cu sacoul pe braț. Eu am rămas în hol câteva minute. Când Ana a venit după mine, i-am spus să se întoarcă la soțul ei. Nu trebuia să-mi țină loc de sprijin în ziua în care își începea propria căsnicie. M-a îmbrățișat și mi-a cerut totuși să merg cu ea în sală.
Nunta a continuat. Au fost oameni care au aflat și oameni care au înțeles doar că tatăl miresei plecase. Nu i-am cerut muzicantului să anunțe nimic. Când a venit momentul dansului pe care Ana îl pregătise cu el, ea m-a chemat pe mine. Am dansat stângaci, cu lacrimile încă pe obraji.
Despărțirea noastră n-a rămas într-un plic. Am discutat lucrurile pe care trebuia să le încheiem și n-am promis să-i acopăr lipsa în fața fiicei noastre. Relația lui cu Ana urma să depindă de felul în care avea să se poarte el, nu de explicațiile inventate de mine.
La câteva luni după nuntă am primit albumul. Ana alesese să păstreze fotografia dansului nostru. Nu eram aranjată perfect și mi se desfăcuse un ac din păr. Înainte s-o pun în bibliotecă, am privit-o mult. În seara în care cineva venise să mă lase singură, fiica mea îmi făcuse loc lângă ea.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.