Teodora mi-a arătat o fotografie cu un apartament. Marius îi spusese că îl pregătea pentru viața lor de după nuntă. Era apartamentul în care locuiam eu. Recunoșteam perdelele, cana de pe birou și pata mică din parchet pe care tot amânam s-o reparăm.
L-am sunat de pe telefonul meu. Mi-a răspuns grăbit că era într-o ședință. Teodora i-a spus pe nume, din fața mesei de croit. N-am înregistrat o farsă și n-am chemat alte cliente să asiste. I-am cerut să vină să răspundă la întrebările pe care ni le datora amândurora.
A ajuns după aproape o oră. Primul lucru pe care l-a întrebat a fost cine o trimisese pe Teodora la atelierul meu. Când i-am spus că ea alesese singură locul, s-a așezat. Nu mai avea o explicație în care una dintre noi să fie plecată, fosta sau doar o persoană care înțelegea greșit.
Nouă ne spusese lucruri diferite despre aceleași săptămâni. La ea pleca în delegație când venea acasă. Mie îmi spunea că avea un proiect nou când era cu ea. Fotografia rochiei fusese, pentru Teodora, dovada că își putea aminti trecutul fără să mai trăiască în el. Pentru mine, era încă fotografia noastră de nuntă.
Am închis atelierul mai devreme. Nu puteam măsura dantelă după ce aflasem că soțul meu îmi pregătea locul pentru altcineva. Teodora a renunțat la comanda făcută pentru nunta cu el. N-a trebuit să demonstreze că nu știa plătindu-mi o rochie pe care n-o mai voia.
Despărțirea de Marius a adus destule discuții despre locuință și despre ce împărțeam. Am hotărât cu ajutor ce făceam mai departe. El tot revenea la coincidența atelierului, ca și cum numai întâlnirea noastră îl pusese în situația aceea. Minciunile ajunseseră însă acolo cu mult înaintea Teodorei.
După câteva luni, ea mi-a scris că se mutase și că își amânase toate planurile de nuntă. M-a întrebat dacă mai lucram la rochii pentru evenimente obișnuite. I-am spus că da, dacă avea să-și dorească una. Nu trebuia să-mi trimită fotografia unei alte femei ca să aleagă ce-i plăcea ei.
Rochia mea de mireasă nu mai este în vitrina atelierului. Am pus acolo o creație nouă, pe care am terminat-o încet, după program. În continuare le întreb pe cliente ce vor să poarte în ziua lor. Niciodată ce ar trebui să copieze de la femeia de dinainte.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.