Nu gătisem pentru rude. Soacra luase o comandă pentru douăzeci de oameni și încasase avansul. Îi spusese Doinei că eu pregăteam mâncarea și că banii erau pentru mine. Când am întrebat de când se întâmpla asta, vecina a enumerat încă trei zile în care eu crezusem că ajutam familia.
Valeria a spus că aveam oricum acoperiș deasupra capului și nu trebuia să numărăm fiecare leu. Eu nu număram numai banii. Număram diminețile în care muncisem fără să știu că altcineva îmi vindea munca, apoi mă trimitea să mănânc pe prag.
Doina a pus caserolele pe masă și a spus că nu lua mâncarea până nu lămuream cine fusese plătit. Nu voia scandal cu vecinii. Nici să mă lase convinsă că ea primise totul gratis. Când soțul meu a ieșit să-i spună că era o problemă de familie, l-a întrebat de ce luase el comanda de data trecută.
El știa. Ducea uneori pachetele, iar mie îmi spunea că le lăsase unor veri. Am scos șorțul și l-am pus pe spătarul scaunului. Nu am aruncat mâncarea și nu i-am lăsat pe oamenii care o așteptau fără masă. Am stabilit cu Doina ce primea și cât mai era de achitat, de față cu amândoi.
În seara aceea am mers la mama, unde era și copilul. Nu mă mutasem ca să-i sperii până îmi cereau să revin. Aveam de hotărât dacă mai puteam trăi cu un om care râdea în cameră în timp ce mama lui îmi așeza farfuria afară.
Am reluat comenzile abia după ce mi-am pus lucrurile în ordine și am stabilit felul în care puteam lucra corect. La început au fost puține și m-a ajutat mama. Doina le spunea oamenilor să vorbească direct cu mine. Nu-mi promitea douăzeci de clienți în fiecare zi; îmi dădea numărul când o întreba cineva cine gătise.
Cu soțul am avut discuții mai grele decât cearta din bucătărie. Îmi cerea să nu stric totul pentru o farfurie. I-am spus că farfuria era partea pe care o văzuse vecina. Restul îl trăisem eu mult înainte să intre ea pe poartă.
Prima masă pe care am cumpărat-o pentru casa în care m-am mutat avea patru scaune diferite. Am pus farfuriile pe toate, chiar dacă în seara aceea eram numai eu și mama. Pe prag am lăsat pantofii. Mâncarea am dus-o înăuntru.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.