Zile în care vindea tot și pleca acasă cu 200 de lei în buzunar.
Altele în care stătea până seara și abia strângea bani de pâine și gaz.
Dar niciodată nu refuza pe cineva flămând.
Într-o iarnă cruntă, i-a văzut pentru prima oară.
Trei copii, identici, cu haine prea subțiri, stând lipiți unul de altul lângă un gard.
Simona le-a făcut semn cu mâna.
Au venit cu pași mici, neîncrezători.
Le-a pus orez, pui și lipie în trei farfurii de unică folosință.
Cel mai mic a întrebat încet: „Sigur?”
Au mâncat repede, dar cu grijă, de parcă le era teamă să nu dispară.
Din ziua aceea, au venit des.
Când nu avea bani, Simona le punea totuși mâncare.
Își spunea că se descurcă ea cumva.
A aflat că dormeau într-o clădire părăsită.
Le mai dădea câte o pâine la pachet.
N-a întrebat nimic în schimb.
Într-o zi, n-au mai venit.
Simona s-a gândit la ei des, dar viața n-a lăsat-o să se oprească.
Și acum, după atâția ani, stăteau în fața ei.
Bărbatul cu costumul maro a făcut un pas înainte.
Cel din mijloc: „ Mihai .”
Simona îi privea fără să poată vorbi.
„Noi suntem cei trei copii,” a spus Ioana, cu vocea tremurată. „Pe care i-ai hrănit când nu aveam nimic.”
Simona a dus mâna la piept.
Andrei a zâmbit, de data asta pe bune.
„Am fost luați într-un program de protecție. Am învățat. Am muncit. Ne-am ținut unul de altul.”
Ioana a făcut un semn spre mașini.
„Fiecare dintre ele e a noastră.”
Simona a simțit cum i se umezesc ochii.
„Eu doar v-am dat de mâncare…”
Andrei a clătinat din cap.
O sumă care îi tăia respirația.
Un restaurant mic, cu numele ei.
„Pentru că ce-ai pus în farfuriile noastre ne-a ținut în viață,” a spus Mihai.
„Iar ce-ai pus în inimile noastre ne-a făcut oameni,” a adăugat Ioana.
Simona a plâns atunci, pe trotuar.
Aburul de la orez se ridica în continuare.
Strada nu mai era un tunel.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.