“Tata a plecat din cauza ta?”
Întrebarea Marei m-a lovit mai tare decât toate cuvintele lui Lucian.
“Dar s-a supărat pe tine.”
“Pentru că n-ai lăsat-o pe buni să stea aici?”
Nu voiam s-o pun pe Mara în mijlocul conflictului nostru.
“Eu și tata nu suntem de acord cu ceva. Dar asta este o problemă între adulți.”
În seara aceea am mâncat doar noi două.
Pentru prima dată după mult timp, televizorul nu mergea tare.
Nimeni nu mă întreba ce avem la cină.
Nimeni nu deschidea frigiderul și nu comenta.
Și totuși nu mă puteam bucura de liniște.
Telefonul meu vibra întruna.
Mesajele au început repede.
“Ți-ai dat socrii afară în stradă.”
“Nu mi-aș fi imaginat așa ceva de la tine.”
“Familia nu se tratează așa.”
“Dorm la pensiune cu ai mei. Mâine discutăm.”
A doua zi a venit acasă singur.
Lucian și-a pus cheile pe masă.
“Trebuie să repari ce ai făcut.”
“Pentru că le-am spus adevărul?”
“Pentru felul în care ai vorbit.”
“Doina m-a întrebat dacă deranjează.”
“Știi foarte bine că nu se aștepta să-i spui da!”
“Exact asta este problema.”
Pentru o secundă a părut ușurat.
“Nu mai pot trăi într-o casă în care tu hotărăști cine vine, cât stă și ce trebuie să fac eu pentru ei.”
“Atunci îi ajutăm împreună.”
“Înseamnă că dacă vin la doctor, putem plăti o noapte la pensiune. Îi poți duce tu. Poți să-ți iei liber. Dacă stau aici, stabilim înainte cât stau și tu faci jumătate din muncă.”
“Deci acum facem regulament pentru părinții mei?”
“Pentru că până acum singurul regulament era că mama ta decide și eu mă adaptez.”
“Nu pot să cred cât de rece ai devenit.”
“Nu sunt rece. Sunt obosită.”
“De ce? Că ai pus două farfurii în plus pe masă?”
După tot ce îi spusesem, asta înțelesese.
“Lucian, eu am plâns în baie ultima dată când părinții tăi au stat aici.”
Fața i s-a schimbat puțin.
“Cu robinetul pornit, ca să nu mă audă nimeni.”
Credeam că discuția se terminase.
În weekend, Doina l-a sunat pe Lucian.
Știu doar că după apel a venit la mine.
“Mama vrea să discutăm cu toții.”
“Nu. Continuăm exact discuția pe care n-am terminat-o.”
În cele din urmă am acceptat să vină duminică după-amiază.
Nu rămâneau peste noapte.
Doina și Vasile au venit fără bagaje.
De data aceasta au sunat la interfon și au așteptat.
Nici nu și-a scos bine haina.
“Am venit să încheiem circul ăsta.”
Vasile s-a așezat într-un fotoliu.
“Eu nu am crescut un băiat ca să ajungă să stea la pensiune pentru că nevasta lui nu-și primește socrii.”
“Nu Lucian a trebuit să stea la pensiune.”
“Normal că a venit cu noi! Ce voiai? Să ne lase singuri?”
Doina a rămas cu gura întredeschisă.
“Ce ți-am făcut noi atât de grav?”
“Nu este un singur lucru.”
Că nu pot să-mi mut programul de fiecare dată.
Că ultima vizită durase două săptămâni.
Că Lucian lipsea aproape toată ziua.
“Și pentru atât faci toată povestea asta?”
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
“Ce mare lucru este să gătești pentru familie?”
Înainte să răspund, s-a auzit o voce din hol.
“Dar de ce gătește numai mama?”
Mara stătea în ușa sufrageriei.
Nu o auzisem ieșind din cameră.
Lucian a ridicat privirea.
“Dacă sunt musafirii tăi, de ce mama face tot?”
“Când vin buni și bunicul, mama nu mai stă cu mine.”
“Mara…”, a murmurat Doina.
“Lucrează la calculator și după aia gătește. Și după aia spală.”
“Eu am crezut că așa trebuie.”
Am simțit cum mi se pune un nod în gât.
Mara s-a uitat spre mine.
“Și data trecută mama a plâns în baie.”
Lucian și-a ridicat brusc capul.
Doina s-a mișcat neliniștită.
“Copiii nu trebuie băgați în discuțiile adulților.”
Atunci Lucian s-a întors spre mama lui.
Pentru prima dată nu eu eram cea care îi spunea asta.