Am dezvoltat materialul într-o variantă jurnalistică mai clară, păstrând calculele ca exemple orientative și subliniind că pensia nu poate fi stabilită doar din numărul anilor lucrați:
După 30 de ani de muncă, doi pensionari pot ajunge să primească sume foarte diferite, chiar dacă au aceeași vechime. Motivul este simplu: valoarea pensiei nu este stabilită exclusiv în funcție de numărul anilor lucrați, ci depinde în mare măsură de veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile sociale pe parcursul carierei.
Prin urmare, nu există o „pensie pentru 30 de ani de muncă” valabilă pentru toată lumea.
O persoană care a avut timp de trei decenii venituri reduse poate acumula un punctaj semnificativ mai mic decât un salariat care a câștigat constant în jurul sau peste nivelul salariului mediu.
La calcul se adaugă și punctele de stabilitate acordate pentru perioadele contributive care depășesc 25 de ani.
De ce 30 de ani de muncă nu înseamnă aceeași pensie pentru toată lumea
Sistemul public de pensii se bazează pe principiul contributivității. Cu alte cuvinte, contează nu numai cât timp a lucrat o persoană, ci și nivelul veniturilor pentru care au fost plătite contribuțiile la sistemul public.
Punctajul contributiv este determinat în funcție de veniturile asigurate și indicatorii salariali utilizați pentru perioadele respective.
Astfel, un angajat care a avut salarii mai mari va acumula, în general, mai multe puncte decât o persoană care a lucrat aceeași perioadă, dar a avut venituri apropiate de salariul minim.
Diferențele acumulate an după an pot deveni importante după trei decenii de activitate.
Un element important îl reprezintă punctele de stabilitate, prin care este recompensată contributivitatea pe termen lung.
Pentru perioada contributivă care depășește 25 de ani și ajunge până la 30 de ani inclusiv se acordă câte 0,50 puncte pentru fiecare an.
5 ani × 0,50 puncte = 2,5 puncte de stabilitate.
Aceste puncte se adaugă celor rezultate din contribuțiile achitate pe parcursul activității profesionale.
Este important însă ca punctele de stabilitate să nu fie confundate cu punctajul contributiv. Ele reprezintă o componentă suplimentară a calculului și sunt acordate în condițiile prevăzute de legislația pensiilor.
Pentru o persoană care a avut timp de 30 de ani venituri apropiate de salariul minim, punctajul contributiv poate fi considerabil mai mic decât în cazul unui angajat plătit la nivelul salariului mediu.
30 × 0,5 = 15 puncte contributive.
La acestea se pot adăuga aproximativ 2,5 puncte de stabilitate pentru perioada dintre 25 și 30 de ani.