Am încercat să mă conving că exagerez.
Poate chiar urma să ne lase în pace.
Poate Vlad avea dreptate.
Speranța aceea a dispărut chiar în prima dimineață.
M-am trezit și am vrut să pregătesc o surpriză.
Am comandat micul dejun pe terasa camerei noastre.
Când ospătarul a început să așeze farfuriile pe masă, ușa dintre camere s-a deschis fără măcar un ciocănit.
Mariana a intrat zâmbind.
— Perfect! Exact la timp!
S-a așezat la masă ca și cum era camera ei.
— Vlad, am comandat și pentru tine ce îți place cel mai mult. Știu eu mai bine decât oricine ce mănânci dimineața.
Am rămas cu ceașca de cafea în mână.
— Mama mă cunoaște foarte bine.
În următoarele două zile a fost peste tot.
În fiecare fotografie apărea și ea.
Dacă încercam să rămân singură cu soțul meu, apărea câteva minute mai târziu.
— Ce coincidență! Și eu voiam să merg exact aici!
În a treia seară rezervasem o cină romantică pe malul mării.
Când am ajuns la masă, Mariana era deja așezată.
— Sper că nu vă supărați. Chelnerul mi-a spus unde sunteți și am zis să nu mănânc singură.
Așteptam măcar atunci să spună ceva.
În schimb a tras un scaun pentru mama lui.
În clipa aceea am înțeles că problema nu era ea.
În dimineața următoare mi-am făcut bagajul.
Vlad m-a privit nedumerit.
— Nu plec din cauza mamei tale.
Plec pentru că tu nu ai înțeles nici măcar o clipă ce înseamnă să fii soț.
A încercat să mă oprească.
Problema nu este vacanța.
Problema este că ai luat o decizie care privea căsnicia noastră fără să mă întrebi.
Și nici acum nu înțelegi unde ai greșit.
În holul hotelului, Mariana m-a privit surprinsă.
Vă las să vă bucurați de vacanță.
Am ieșit din hotel fără să mă uit înapoi.
Uneori, cea mai mare greșeală nu este să alegi persoana nepotrivită.
Ci să descoperi prea târziu că, în inima ei, locul de soț sau de soție era deja ocupat.