Fața lui Andrei s-a golit de culoare într-o secundă.
— Ce cauți aici? a bâiguit.
— Serios? am răspuns calm. Eu am plătit vacanța asta. Tu ce cauți aici… fără mine?
Femeia s-a uitat rapid între noi.
— Stați puțin… ce înseamnă asta?
Înainte să răspund, pe hol a apărut soacra mea, Doina, elegantă, ca și cum nimic nu era în neregulă.
Când m-a văzut, a încremenit o clipă.
Apoi și-a revenit instant.
— Putem discuta în privat, a spus ea rece. Nu e momentul pentru scandal.
— Ba da, e momentul perfect, am spus eu. Mai ales pentru ceaiul de aseară.
Andrei a coborât privirea.
— Mama a spus că puțină valeriană te va ajuta să dormi…
Am simțit cum îmi fierbe sângele.
— Valeriană? La care știi că am avut reacție alergică?
Femeia din cameră a făcut un pas înapoi.
— Eu nu înțeleg nimic. Eu sunt Irina. Doina mi-a spus că fiul ei e separat și că ar fi bine să ne cunoaștem în vacanța asta.
M-am uitat direct la Andrei.
— Verigheta. O mai porți?
Irina a înțeles totul dintr-o privire.
— E dezgustător, a spus ea. Eu plec.
— Mama a zis că e mai bine așa… a încercat Andrei.
— Pentru cine? Pentru tine? Sau pentru ea?
Atunci am făcut singurul lucru care mai conta.
— Ce faci? a întrebat Doina nervoasă.
— Zboruri. Hotel. Tot ce e pe numele meu.
— Ba pot. Pentru că eu am plătit.
În câteva minute, totul era anulat.
— Unde o să stăm? a întrebat Andrei disperat.
— Nu. Doar nu mai sunt naivă.
M-am uitat la Andrei pentru ultima dată.
— Depun actele de divorț. Tu nu ești soț. Ești doar un om care execută ordinele mamei lui.
În acea seară, stăteam singură în aeroport.
Telefonul vibra continuu.
„Te rog, vorbește cu mine.” „Mama plânge.” „N-avem unde să stăm.”
Pentru prima dată după mult timp…
Și, poate pentru prima dată…
m-am simțit cu adevărat liberă.