Partea a 2-a – Continuarea poveștii. — Da, am spus. Vreau să fiu acolo.
Paul n-a încercat să mă convingă de nimic.
— Atunci vino mâine la nouă.
Când am ajuns acasă, Victor încă nu se întorsese. Pe spătarul unui scaun era cămașa pe care Doina îmi spusese s-o pregătesc pentru ședință.
Victor a venit după miezul nopții.
— Sper că te-ai liniștit, a spus, desfăcându-și cravata.
— Bine. Mâine n-am nevoie de scandal.
Dimineața m-am trezit înaintea lui, m-am îmbrăcat și am plecat.
La 8:50 eram în sediul holdingului.
Paul mă aștepta în biroul lui.
— Înainte să intrăm, trebuie să auzi asta.
— În sfârșit. Credeam că n-o mai fac să plece.
— Cu Mariana trebuie să fii dur. Altfel uită care îi e locul.
Am simțit cum mi se încleștează degetele.
Dar înregistrarea continua.
— După ce intru în consiliu, se schimbă lucrurile, spusese Victor. Paul poate să se creadă șef cât vrea. Firma asta nu se mai mișcă fără mine.
— O să afle și ei cine conduce de fapt. Paul semnează ce trebuie. N-are alternativă.
Paul a oprit înregistrarea.
Pentru câteva secunde n-am spus nimic.
Nu umilința din restaurant mă durea cel mai tare.
Pentru mine. Pentru fratele meu. Pentru tata. Pentru oamenii care îl ajutaseră să ajungă unde era.
— Mai este ceva, a spus Paul.
Mi-a arătat rezultatele auditului.
Victor folosise numele conducerii pentru a face promisiuni pe care nu avea autoritatea să le facă, aprobase cheltuieli care necesitau verificări suplimentare și pusese presiune pe angajați prezentând deciziile lui drept dorința familiei.
— Este suficient pentru suspendare până terminăm investigația internă, mi-a explicat Paul. Promovarea oricum nu mai există.
Victor era deja în sala de ședințe.
Purta costumul lui cel mai bun și avea în față mapa pregătită pentru prezentare. Când m-a văzut intrând lângă Paul, zâmbetul i-a dispărut.
— Mariana? Ce cauți aici?
— Nu înțeleg. Credeam că ședința este despre noua poziție.
Cuvântul acela l-a făcut să încremenească.
Paul a prezentat concluziile auditului fără să ridice vocea.
La început Victor a încercat să explice.
După aceea să dea vina pe subordonați.
— Sunt chestiuni administrative! Toate departamentele funcționează așa.
— Nu, a răspuns Paul. Nu funcționează.
Victor și-a întors privirea spre mine.
— Atunci de ce ești aici?
— Pentru că Mariana nu este doar soția ta.
A scos un document din mapă.
Cu ani în urmă, când tata îl adusese pe Victor în management la recomandarea familiei, stabilise o condiție pe care Victor o tratase mereu ca pe o formalitate: în anumite decizii de personal privind oamenii promovați direct prin încrederea familiei, Mariana avea drept de opoziție.
Victor știa că documentul exista.
Doar că uitase cât de important putea deveni.
— Nu poți vorbi serios, a spus el.
— Foarte serios, a răspuns Paul.
Victor s-a întors spre mine.
— Mariana, suntem căsătoriți de douăzeci de ani.
— Și vrei să-mi distrugi cariera pentru o ceartă într-un restaurant?
— Nu eu am făcut auditul.
Am rămas câteva secunde cu ochii în ochii lui.
Cu o seară înainte mă amenințase cu paza pentru că prezența mea îl făcea de râs.
— Nu, Victor, am spus. Doar că nu te mai acopăr.
În sală s-a făcut liniște.
— Promovarea este anulată. Începând de astăzi ești suspendat din funcție până la finalizarea verificărilor.
Victor a împins scaunul în spate.
— Nu, a spus Paul. Absurd este să folosești numele familiei noastre ca să intimidezi oameni și apoi să spui că noi vom semna orice pentru că nu putem funcționa fără tine.
Vocea lui Victor a umplut sala.
„Paul poate să se creadă șef cât vrea. Firma asta nu se mai mișcă fără mine.”
„O să afle și ei cine conduce de fapt.”
Victor s-a uitat spre mine.
— Plecasem deja. Îți amintești? M-ai dat afară.
După ședință m-a prins pe hol.
— Tocmai mi-ai distrus cariera.
— Ce? Auditul dispărea? Înregistrarea dispărea? Lucrurile pe care le-ai făcut nu mai existau?
— Compania se va ocupa de ce se poate repara.
— Nu vorbesc despre companie. Vorbesc despre noi.
Pentru prima dată în aproape douăzeci de ani, l-am privit fără să încerc să găsesc în el bărbatul cu care mă căsătorisem.
— Aseară mi-ai spus că îți este rușine să apari cu mine.
— Ai amenințat că chemi paza.
— După ce am plecat, ai spus că trebuie să-mi amintesc care îmi este locul.
— Spune-mi, Victor. Unde este locul meu?
— Ba da. Tocmai asta este problema. Ai vrut.
A făcut un pas spre mine.
— Ești pregătită să distrugi o căsnicie de douăzeci de ani pentru o seară proastă?
— Căsnicia noastră nu s-a distrus aseară. Aseară doar am văzut-o fără să mai inventez scuze pentru tine.
De data aceasta nu pentru că îmi ordonase el.
În următoarele săptămâni, investigația companiei a continuat. Victor nu s-a întors în funcția lui, iar promovarea a dispărut definitiv.
Eu am început demersurile pentru divorț.
Doina m-a sunat imediat ce a aflat.
— După tot ce a făcut Victor pentru familia ta, așa îl răsplătiți?
— Ce a făcut pentru familia mea?