Radu îmi dădu imediat drumul la încheietură.
În birou se făcu o liniște apăsătoare.
Eu nu reușeam să spun niciun cuvânt.
Aveam impresia că totul se terminase.
Adriana își lăsă geanta jos fără grabă.
Privi câteva secunde mâna mea înroșită, apoi se uită direct la soțul ei.
Radu încercă să zâmbească.
— Am venit doar să vorbesc cu Irina.
— Ținând-o de mână împotriva voinței ei?
Își băgă mâna în geantă și scoase telefonul.
Apăsă de câteva ori pe ecran.
Apoi îl întoarse spre mine.
Pe ecran erau toate mesajele pe care Radu mi le trimisese în ultimele săptămâni.
Întrebările despre viața mea.
Mesajul în care îmi cerea să nu-i spun nimic Adrianei.
— Acum aproape două luni, Radu a adormit pe canapea cu telefonul deblocat. Am văzut conversația cu tine și am înțeles imediat ce încearcă să facă.
Am simțit că îmi tremură picioarele.
— Pentru că aveam nevoie de dovezi pe care nimeni să nu le poată contesta.
Radu devenise alb la față.
Își ridică privirea spre camera de supraveghere din colțul biroului.
Luminița roșie clipea liniștit.
— Camera aceasta înregistrează permanent.
Știam că, dacă încerci ceva, va exista o dovadă clară.
— Raportul pe care i l-am dat Irinei astăzi nu a fost întâmplător. Știam că va rămâne peste program.
Iar ție ți-am spus că sunt plecată la o întâlnire în afara orașului.
eram în parcarea de vizavi.
Am simțit cum mă podidesc lacrimile.
Toată perioada aceea crezusem că sunt singură.
Dar ea mă protejase în tăcere.
spuse Adriana apropiindu-se de mine.
— Nu voiam să te mai las nici măcar o zi în situația asta. Dacă în seara aceasta nu apărea dovada video, mâine dimineață îți spuneam tot.
Ea îl opri ridicând palma.
Scoase din geantă un plic mare.
Radu îl privi și înțepeni.
În dimineața asta ți-am schimbat încuietorile de acasă.
Lucrurile tale sunt în garaj.
Bărbatul deschise gura, dar nu mai ieși niciun cuvânt.
Poate spera să-i iau apărarea.
După câteva secunde ieși din birou fără să privească înapoi.
Pentru prima dată după multe săptămâni puteam respira normal.
Adriana se așeză pe scaunul din fața mea.
vreau să auzi foarte bine ce-ți spun.
Nu ai făcut absolut nimic greșit.
Nu tu trebuie să te simți vinovată.
Ea îmi întinse un pahar cu apă.
— Îți mulțumesc că nu ai cedat presiunilor lui.
Și îți mulțumesc că ai păstrat mesajele.
Apoi zâmbi pentru prima dată în seara aceea.
Mărirea ta de salariu intră de luna viitoare.
— Și dacă tot voiam să-ți dau vestea…
Din ianuarie vei fi coordonator de proiect.
Am izbucnit în râs printre lacrimi.
Nu-mi venea să cred că aceeași seară care începuse cu cea mai mare teamă din viața mea se termina cu cea mai mare lecție.
Un an mai târziu, firma se dublase.