Am rămas nemișcată în stație, cu telefonul lui în mână.
În loc să mă întorc imediat acasă, m-am așezat pe o bancă și am respirat adânc.
Nu era o aventură de o noapte.
Discuțiile dintre ei durau de aproape un an.
Femeia îl întreba când va fi „liber”, iar Andrei îi răspundea că mai are nevoie doar de puțin timp.
Un mesaj mi-a atras imediat atenția.
„După ce intră banii, nu mai avem nicio problemă.”
Am simțit că mi se strânge stomacul.
„Casa este pe numele ei, dar după transfer putem plăti avansul și plecăm.”
„Nu-ți face griji, are încredere totală în mine.”
Nu mai era vorba doar despre infidelitate.
Era vorba despre un plan.
M-am ridicat și, în loc să merg la bancă, am mers direct la notarul care se ocupase de vânzarea casei.
I-am explicat situația și l-am rugat să mă ajute să mă asigur că banii rămân într-un cont la care doar eu aveam acces.
După aceea mi-am sunat avocatul.
Până la prânz, toate documentele importante erau în siguranță.
Abia atunci m-am întors acasă.
Am folosit cheia și am intrat fără zgomot.
Din dormitor se auzeau voci.
Femeia din telefon stătea pe patul nostru.
Andrei s-a ridicat brusc.
Am pus telefonul lui pe comodă.
Femeia și-a dat seama imediat ce se întâmplase.
— Ai luat telefonul greșit? l-a întrebat.
Am scos plicul cu actele vânzării și l-am așezat pe masă.
Andrei l-a privit cu speranță.
— Am deschis un cont nou. Doar pe numele meu.
Zâmbetul i-a dispărut instantaneu.
I-am arătat telefonul lui.
— Și cred că știi foarte bine de ce.
A încercat să spună că mesajele nu însemnau nimic.
Că totul era o neînțelegere.
Femeia s-a ridicat și l-a privit furioasă.
— Mi-ai spus că banii sunt deja ai tăi.
— Și mi-ai spus că soția ta știe că divorțați.
Pentru prima dată, părea și ea păcălită.
— Ai mințit pe toată lumea.
Andrei a rămas singur în sufragerie.
— Te rog… putem repara asta.
— Știi ce mă doare cel mai tare?
— Nu faptul că m-ai înșelat.
— Ci faptul că ai vrut să construiești o viață nouă folosind singurul lucru care îmi mai rămăsese de la părinții mei.
Nu a mai găsit niciun răspuns.
În următoarele săptămâni am depus actele de divorț.
Ferma despre care vorbea atât de des nu a existat niciodată.
Era doar o poveste frumoasă menită să mă convingă să-i dau toți banii.
Eu am păstrat suma obținută din vânzarea casei și am investit-o într-un apartament mic și într-un fond de economii pentru viitor.
Uneori mă gândesc cât de aproape am fost să pierd totul.
Iar de fiecare dată îmi amintesc că nu instinctul m-a salvat.
Ci un simplu apel telefonic și faptul că, în grabă, am plecat din casă cu telefonul greșit.