Povestea a atras atenția publicului mai ales după ce bărbatul a vorbit în emisiunea „Asta-i România” despre schimbările care au zdruncinat acest echilibru.
Pe măsură ce copiii au crescut, tentația orașului a devenit tot mai puternică. Unii au plecat să muncească ori să învețe, iar gospodăria, obișnuită cu multe mâini la treabă, a început să resimtă lipsa lor. Pentru un tată care a mizat pe unitate și reguli ferme, desprinderea a venit cu provocări, dar și cu încercarea de a rămâne aproape de cei plecați.
Rânduiala din gospodărie și fisurile apăruteÎn micul „trib”, fiecare copil avea atribuții zilnice: muncă în ogradă, îngrijirea animalelor, treburi ale casei. Potrivit lui George Chirilă, plecarea simultană a mai multor copii a lăsat goluri greu de compensat, schimbând dintr-odată mecanismul care ținea totul laolaltă. El a descris momentul ca pe o lovitură pentru ritmul casei și pentru organizarea muncilor.
„Au plecat 5 deodată și au rămas descoperite anumite sectoare. Când copilul se răzvrătește, părintele nu are cu ce compensa”
Dincolo de impactul practic, bărbatul a recunoscut că este dificil să menții controlul când copiii aleg un alt drum. Totuși, spune că încearcă să păstreze legătura cu fiecare, să le amintească de rădăcini și de valorile pe care le-au învățat acasă: munca, responsabilitatea, respectul pentru familie. În această cheie, Chirilă privește plecarea nu doar ca pe o pierdere, ci ca pe o transformare care cere răbdare și adaptare.
Gospodăria, croită în jurul ideii de autosuficiență, depindea de forța comună. Odată cu reducerea numărului de brațe, rolurile s-au rearanjat, iar tatăl a căutat soluții pentru a nu rupe definitiv punțile cu cei care au ales orașul.
Reguli pentru cei plecați și dorința de a păstra legătura cu pământulChiar dacă „tribul” se împrăștie, George Chirilă nu renunță la principiile sale. El a transmis copiilor un mesaj ferm: rămâneți conectați la sat, la casă și la munca ce v-a format. Unei fiice i-a cerut să revină regulat la gospodărie, pentru a nu pierde contactul cu rădăcinile.
„Trei zile pe săptămână vei veni și te vei înțărăni, vei rămâne în contactul cu gospodăria, în care tu poți să-ți faci fermă voința ta. (…) La oraș ești într-un iureș”
În jurul acestei istorii s-au strâns reacții împărțite. Unii privesc cu empatie efortul tatălui de a-și ține familia aproape și de a păstra tradițiile. Alții consideră modelul prea rigid, greu de reconciliat cu dorința tinerilor de autonomie și cu ritmul alert de la oraș. Din perspectiva specialiștilor, tendința copiilor din familii numeroase de a pleca spre mediul urban ține de un proces firesc de emancipare și de căutare a unui drum personal.
Chiar dacă nu mai este aceeași unitate ca altădată, bărbatul insistă pe ideea de continuitate: să rămână măcar o parte din legături vii, să nu se piardă deprinderile și disciplina care au ținut gospodăria pe picioare. În acest fel, „tribul” își schimbă forma, dar păstrează o parte din fibra care l-a definit.
Între dorul de casă și promisiunile orașului, povestea familiei rămâne un reper al dezbaterii despre cât de departe pot merge tradiția, rânduiala și libertatea de a alege propriul drum, fără ca una să o anuleze complet pe cealaltă.